Cum ar trebui tratați politicienii în „presa quality de politică” – prin content

În afară de „aberații” și „absurdități” ale acestui secol nu ar trebui să fie scoși. Fiecare articol și editorial ar trebui să înceapă sub titulatura de: alte aberații ale unor specimene ce nu au ce căuta în acest secol.

Când ei pronunță cuvântul reformă, spun, în realitate, că timpul trece. Când ei vorbesc de administrație publică spun, în realitate, că vor s-o conducă dar nu pot. Când vorbesc despre idealuri, ei spun, în realitate, că nu le pot avea. Când vorbesc doctrinar, politicienii și politicienele spun verde în față că doar atât pot. Fără s-o recunoască.

De ce nu sunt tratați așa politichienii?

Pentru că presa aia quality de politică depinde de ei. Siguranța financiară a titlurilor de presă este o înlănțuire plină de puroi, urât mirositor, în care jurnaliștii sunt trași. Luați Hotnews, printre cele mai echilibrate site-uri. Acest business se adapă și din mâna unui regim politic cu ai săi politicieni și doctrină: UE. Nu poți mușca mâna care te hrănește, doar nu ești câine, deci n-ai să vezi vreun tratament indecent al politicienilor europeni, în speța de față.

Mitul extremismului, al naționalismului și al eu mai știu cărei fantome politice a trecului.

Politicienii se tem cel mai tare de acest mit. Hitler a căsăpit adversarii politici în întregime, comunismul, și el, buluc la canal a trimis politicienii. Stalin, Saddam, Mao și mai toți au dat cu politicienii în toate gardurile. De undeva de pe aici vine și „echilibristica mistică” de care dă dovadă presa quality pe politică.

Monarhia este unicul model politic, azi, mâine și poimâine. Monarhia reprezină Omul dus la puterea și condiția putinței, pe toate planurile și în toate capacitățile intelectului, spiritului, etc. Monarhul este un politician ce dă în gard cu politicienii, aidoma unui dictator. Face acest lucru prin supunerea voluntară a politicienilor.

Deci, cum trebuie tratați politicienii, prin content, de presa aia zisă quality pe politică?

Ai 10 puncte dacă răspunzi corect la această întrebare.

În stil dictatorial.

Dacă nu sunt tratați astfel de către presă, ei instaurează propria lor dictatură, una pe care o aveți în față, în zilele noastre, în toate societățile la nivel mondial. Una în care jurnaliștii sunt amenințați mereu cu pericolul extremismului dictatorial… Astfel, clasa politică mondială ține sus și tare propria dictatură a contentului manipulării maselor, a concubinajului ascuns cu mediul de afaceri și câte și mai câte.

 

În pragul cele mai mari revoluții din istoria umanității…

Toată lumea vrea doar o măslină în gură. Toată lumea vrea o marmotă. În gură. Businessul vrea de la internet și digital fani, click-uri și vizitatori ai site-ului. Vedetele toate vor popularitate. Marketerii vor instrumente de manipulare. Media vrea să muște și ea o măslină.

Internetul și digitalul se prezintă ca cea mai importantă revoluție din istoria umanității, una ce va zgudui mapamondul, pe toate palierele sociale, în profunzime, iar biznisul zilelor noastre are optica chioară asupra acestei revoluții aidoma unor comercianți orientali primitivi.

Politicienii vor piață…

Închinăciunea idioată a politicienilor (de oriunde din lume) în fața principiului mâinilor mistice ce lucrează în background, prin interesul fiecărui individ, îi face pe ei, pe politicieni, să tragă sfori către susținerea și dezvoltarea tuturor căcaturilor antreprenoriale din jurul internetului și al digitalului.

Ceea ce le scapă este adevărata revoluție adusă de internet și digital (inteligență artificială).

Biznis manii vor și ei mediu propice de biznis digital / online

Copiind tradiționala idioțenie a SUA (Staul Criminal Internațional), aia a capitalismului, biznis manii corporatiști vor, înainte de toate, respectarea dreptului de autor. Vor drept asupra copiei. Vor să poată face parale gârlă la nivel internațional prin online și digital. Să nu cumva să existe granițe pe zona asta că e grav. Ce mai: toți visează la o mașinărie digitală de făcut parale la nivel internațional. Visează toți la Acel script care să-i umple de bani.

Ce scapă tuturor

Faptul că posibilitățile și capacitățile internetului și digitalului (inteligență artificială) depășesc cu mult cam tot ceea ce înseamnă societate în configurația ei democratică, – capitalistă, de drept și legal, de educație și cultură.

Dar, slavă Domnului, bine că suntem securizați de scut anti-rachetă, bine că avem arsenal nuclear și parteneriate strategice de securitate regională și pararegională, să nu cumva să vină amenințarea iminentă din cer și să nu avem acolo pregătite niște miliarde de cheltuit în industria de apărare.

Toate astea în timp ce, poate, cel mai mare vis al umanității, acela al unei biblioteci universale a cunoașterii, disponibilă tuturor, fără eforturi prea mari (că, deh, costă…) a eșuat lamentabil în mentalitatea de căcat a scenei publice internaționale de factură politică, economică, socială și culturală.

Contentul a devenit marketing, iar marketingul a devenit manipulare…