Era digitală este cu mult în fața capitalismului

Capitalism se practică de pe vremea lui Pazvante chiorul. Economie de piață, la fel, nu e vreo descoperire recentă a umanității. Globalizare s-a practicat de zeci de secole. Până și păsările cerului practică globalizare înainte ca omul să inventeze termenul de globalizare…

Digitalul este rocket science pe lângă toate astea…

Circulația conținutului, a informației, în era digitală are capacitatea să schimbe radical felul în care se fac afaceri. Felul în care se face capitalism, felul în care se face economie de piață și globalizare.

Mai mult, digitalul vine cu inteligența artificială care spulberă piața forței de muncă, ierarhizarea și valorizarea omului în societate – văzut prin prisma intelectului său și al capacităților sale.

Internetul face publică orice informație / content (din piață) instant, oriunde în lume, iar astfel dinamica pieței este una uluitoare, cu mult peste felul în care a fost concepută ideea de economie de piață și piață liberă.

Capitalism?

În era digitală, a informației (a conținutului) și a circulației acesteia, mai nimeni nu prea poate să facă speculă, ci toată lumea tre’ să primească, pe drept, cât îi valorează cu adevărat munca în piață. Era digitală lasă zero loc pentru manipulare în baza căreia să câștigi nemeritat. Adică nu lasă loc câștigului nemeritat.

Capitalismul bazat pe manipulare, prin care se caută un câștig nemeritat, poate fi spulberat – și chiar așa se va și întâmpla.

Freelancing-ul, boom-ul antreprenoriatului, brandingul personal sunt semne discrete ale acestei transformări a capitalismului, a economiei de piață și a globalizării.

Iar la baza acestora stă contentul / informația și circulația acesteia. Stă conținutul produs de programatic, care relevă un infinit de informații cu și despre piață, capital și jucătorii din aceasta.

Metehnele trecului în faceri și afaceri

Confidențialitatea conținutului contractelor este inamicul numărul 1 al Erei informației. Confidențialitatea trocurilor economice, între jucătorii din piață, fie că sunt angajați, fie că sunt companii, va fi spulberată pe măsură ce omul se va obișnui cu ideea de transparență a informației în piață, în societate, în practica de faceri și afaceri.

Că o tranzacție are loc în piață iar ea nu e ancorată în ea, reprezintă o infracțiune. Și chiar ar trebui prevăzută ca și infracțiune. Prostul care cere și primește merită pedepsit. Se zice că nu e prost cine cere. Eu zic că „prostul” care cere mai mult decât valorează munca, produsele sau serviciile sale trebuie pedepsit.

Păi, căcat, ori facem capitalism ori manipulare?!! Ori facem economie de piață ori bijniță și speculă? Ce dracului! Au ajuns toți oamenii de afaceri niște țigani speculanți în societate? Toți corporatiștii se cred jucători în piață la speculă?

Să circule conținutul și informația!

Aici e cheia.

Don’t be evil, dar ascunde adevărul

Dacă s-ar face publice într-o societate cifrele cu privire la consum și cerere, campaniile de comunicare ar fi realizare, gândite și executate altfel. Însă din societate lipsește această informație. Cu toate că trăim în era informației și cu toate că aceste cifre ar putea fi culese și publicate de către giganții IT, aceste cifre sunt ținute sub preș.

Dacă ar fi făcute publice, spendul de publicitate ar fi regândit, restructurat.

Economia ar cunoaște un boost de competitivitate, bazat pe o mai bună înțelegere a cererii din piață și a specificului ei. Însă e ok pentru giganții IT să mențină vie speranța spenderilor că pot obține „performanța” în marketing digital. Că 90% din bugetul de marketing digital este pierdut, nu face pe nimeni să strige către cer (adică e strigător la cer) că e absurd. Trăim în fucking era informației, în care informația tre să circule transparent, liber, fără obstrucționare.

Nu pui gateway-uri în calea conținutului…

Adică în fața accesului la informație. Marele câștig pentru o societate vine din circulația informației nu din obstrucționarea și ascunderea conținutului – pentru niște bani.

Mulți bani, cei drept, dar dacă te gândești și-ți folosești puțin imaginația, s-ar putea concluziona că în realitate, pentru câteva miliarde de EURO câștigate de un jucător din economia digitală, o întreagă societate este lipsită de informații transparente cu privire la consum, cerere, specificul ei și chiar mai mult. Iar aceste informații pot zgudui societatea, pot transforma economiile, pot schimba radical felul în care se face marketing.

Însă tre’ să-ți folosești imaginația.

Trei profeții despre industria IT

Conținutul, digitalul (programaticul) și internetul fac un trio fantastic. Sunt ca un oboroc al luminii din basmele românești (aproape profetice)…

Noțiuni generale

Nota: textul de mai jos este DOAR / EXCLUSIV un exercițiu de umor și imaginație. Trebuie judecat ca atare.

  1. Puterea conținutului (text, grafic, video, multimedia) e importantă, la baza conținutului stă Cuvântul.
  2. Digitalul (programaticul), această sfântă scriptură tehnică, este capabil să producă judecăți și raționamente desăvârșite, care nu sunt influențate de neputința și slăbiciunea umană – fie că sunt bazate pe judecăți simple (da ori ba, alb sau negru, fals sau adevărat), pe care un soft le face negreșit, fără eroare, fie că sunt judecăți bazate pe valori, matematici și logici greu de exercitat sau executat de către mintea omului.
  3. Iar internetul, această simplă bucată de hârtie magică (ba-i aici, ba nu-i aici), care stă și pe birou (calculator/laptop) și-n buzunarul (device mobile) oricărui om – indiferent de haina celui care o poartă, de clasă socială, rasă, casă, diplome, educație, etc. – este capabil să ducă un mesaj mai repede ca vântul, mai repede ca gândul…

O pagină de internet e și la mine, dar și la tine în același timp. Curată magie… :-) Dacă în urmă cu vreo 500 de ani spuneai unui om că există o astfel de posibilitate, te acuza de vrăjitorie și-aveai mari șanse să fi ars pe rug. De altfel, chiar și-n ziua de azi poți să pățești la fel, pentru că, nu-i așa, nimic nou sub soare, toate-s vechi. Însă azi un e-mail, cu un text, se duce ca un fulger pe tot cerul, prin tot pământul, prin cabluri, pe urmă pe tot cerul, via radio, de la apus la răsărit și invers… Ca și cum ar călări pe norii (clouds) cerului…

Dacă te apuci acum și îți dai cu părerea despre ce va putea obține știința peste 500 de ani, riști să te anatemizeze biserica, îți iei direct excomunicare.

Profeția nr. 1: „cărturarii vor fi spulberați cu grație și urgie”

Valoarea de cărturar va fi redusă la zero.

Felul absurd în care își etalează un cărturar sau intelectual cunoștințele va fi luat în râs… Acel deliciu subtil pe care îl are un cărturar va fi luat de la el. Acea deșertăciune sublimă, apreciată de oameni, se va demonstra a fi o banalitate… Omul „deștept”, „cunoscător” se va demonstra a fi o moară stricată.

Nu-i nimic inteligent / înțelept în a te încărca cu un bagaj de cunoștințe și a le repeta, reproduce, ca o moară stricată.

Nimeni nu va putea să se declare cărturar din moment ce toate paginile tuturor cărților stau* ca și deschise, la dispoziția tuturor, chiar și la budă, indiferent de venit, continent, clasă socială, rasă, casă – că-i „de la țară” sau „de la oraș” un anumit om. Bagajul de cunoștințe nu va mai valora nimic, pentru că el va fi la dispoziția tuturor în doi timpi și trei mișcări., într-un fel inimaginabil în trecut. Cel care se mândrește cu cunoștințele sale, va putea fi combătut din/în doi timpi și trei mișcări de orișicine cu acces la internet.


„Învățătoru'” va putea fi doborât de elev în termeni de cunoștințe. Cel fără carte îl va combate pe cel cu carte în câteva fracțiuni de secundă viteză acces la cunoaștere și cunoștințe – prin content, digital și internet.

Mai pe românește spus, din acest punct de vedere, oaia A nu va valora mai mult decât oaia 1 și nici oaia 2 mai mult decât oaia 3. Oaia B nu va fi mai tare decât oaia C, la fel cum nici oaia neagră nu va face mai mult decât oaia albă și nici viceversa.

Și mai pe românește spus, vom fi toți proști făcuți grămadă, toți o apă și-un pământ.

Tradusă în poezie profetică, această profeție ar suna cam așa:

Văzut-am stelele căzute la pământ,
Secerate ca de-un fulger electric,
Stele mari strălucitoare,
De-un nor alb: întunecate,
Măreții văzute,
Ajunse nevăzute.
Mai mincinos cine nu crede,
Că e vai de capu' omului ce nu mai are inimă...

Profeția nr. 2: „Fiara va birui toți Domnii și toți Împărații”

Biruința Fiarei va fi desăvârșită.

Altfel spus, de la Comandant de armată, la CEO, la Manager, la Monarhi, la Președinți, la Prim-Miniștri, la Prefecți și până la Primari, și preoți, inteligența „sclipitoare” și „scânteetoare” a tuturor domnilor și împăraților va fi redusă la nimic.

Inteligența unui domn sau doamnă va fi biruită de cea a Fiarei (a unui artificial intelligence machine, beast, Fiară)

Capacitatea de gândit logic și drept, desăvârșit și amplu, pe care o are (sau o poate avea) un artificial intelligence, va fi la un nivel net superior peste toate capacitățile tuturor domnilor și doamnelor. Adică c-o fiară, (care în industria IT se numește „mașină” , dar ea e o „fiară”, că e din fier și oțel, din aur și cupru sau tablă) nu se va putea pune niciun domn și nici-o doamnă pentru că războiul este din start pierdut… un om contra unei fiare are zero șanse.

Rolul omului pe pământ nu e să se războiască cu fiarele…

Un domn sau doamnă va căra în buzunarul nădragilor lui/ei un device mult mai inteligent decât el/ea… (pentru că conectat la cloud, orice device mobil este conectat la forță de calcul nelimitată). So… oricât de praf ar fi un telefon mobil, el va fi mai deștept decât purtătorul, pentru că conectat la cloud, el devine mai inteligent decât purtătorul acelui device…

Mai pe românește spus, domnia va sta în altceva. Inteligența va fi desconsiderată, gânditorul redefinit, înțelepciunea reinventată. Prostia va fi venerată. Lumea se va întoarce cu susu’ în jos, iar asta îi va face pe unii să se teamă.

Tradus în poezie profetică, ar suna, să zicem, cam așa:

Mulți domni încrețindu-și-ar fruntea de mirarea lor falsă,
În domnia lor loviți, în sminteala lor plesniți,
Râvna lor domnească, ca a unor șerpi, lingușitoare,
Limba lor tăiată, mintea lor șocată,
În țărână aruncată.
Mai mincinos cine nu crede,
Că e vai de capu' omului ce nu mai are inimă.

Profeția nr. 3: „Sabia Înțelepciunii, păzită de heruvimi, va fi furată”

Calea către noțiunea de Rai social astfel relevată. Poarta Raiului va fi spartă…

Astfel se va releva începutul și sfârșitul teologiei și al dogmaticii în istoria omenirii. Geneza se termină cu apocalipsă (în traducere: revelație), iar astfel vine „temutul” sfârșit. Dogma se termină cu revelație. Teoria cu practica. Ipoteza cu demonstrație. Răul întotdeauna cu bine. Ce se pierde se transformă. Jertfa se întoarce înapoi celui ce-o dăruiește. Începutul se transformă în sfârșit, iar sfârșitul iar în început. Între Început și Sfârșit stă parcurs și judecată de apoi. Începutul aduce mintea de pe urmă, de la sfârșit de parcurs.

Începutul se termină cu sfârșitul.

Industria IT poate produce multe fiare (soft+hard), care mai de care mai inteligente și mai practice, care mai de care mai producătoare de bănet pentru creatori, care mai de care mai puternice și capabile, mai complexe și mai interesante, utile și funcționale – legate sau nu la sfântu’ cloud (nor al cerului).

Însă pentru a construi o Sabie a Înțelepciunii (un fel de AI), în industria de IT, e nevoie de fierari iscusiți, de metaliști pricepuți, dar și de un foc mare și tare, capabil să topească cele mai dure metale grele. Iar cel mai dur metal stă în capu’ omului (de aia se și dă din cap pe muzică). Iar el se numește: gândirea / inteligența.

E așa grea profeția asta că doar în poezie profetică poate fi prezentată. Să zicem c-ar suna cam așa:

Ridicat-au toți voinicii și voinicele către cer o sabie,
În mâna lor dreaptă, de mâner luată,
Ziua și noaptea,
Spre lună, către soare,
Înspre stele și-univers,

În întuneric și-n lumină,
Ascuțită-i și-nțeleaptă,
Despre viață, despre moarte,
În brațul drept nu stă nedrept,
Căci stânga-l înconjoară.

Spune-mi, Omule, ce vrei:
Cunoștință sau necunoștință,
Viață sau Moarte?
Veselie sau chin?
Bine sau rău?
Rai sau Iad?

Zi ce vrei să simți pe pielea ta?

Mai mincinos cine nu crede,
Că e vai de capu' omului care nu mai are inimă.

Ce-i ăla un site content-first?

Un site content-first este ăla care are conținutul finalizat cu mult înainte ca structura lui să fie schițată.

Pare că e ca și cum ai pune carul înainte boilor, însă nu este deloc așa. E chiar invers. Gândește-te pentru o secundă: unui scriitor nu i se dă cartea ca s-o umple cu texte… De ce situația ar fi diferită în cazul site-urilor?

De ce ar trebui să avem o structură de site înaintea unui conținut? Ergonomie? UX? Obișnuința utilizatorilor? Talentul unui designer web? Structura clasică de site companie? Felul în care am fost învățați să structurăm textele?

Un site content-first are ca șef omul de content

Într-un proiect de comunicare digitală precum este cel de realizare a unui site, managerul de proiect, șeful proiectului, directorul, whatever, trebuie să fie omul de content. El conduce direcția pentru că el înțelege limpede ce se întâmplă în relația omului cu „site-ul” (contentul). Asta e ideea de bază a agenției de content Mediawrite: relația omului cu conținutul. Și asta cred că o face agenție singulară prin abordare. Cam ăsta e crezul în perioada asta.

Să pui pe altcineva să coordoneze proiectul este o greșeală. Aproape toți, de la owner de business, la marketing manager, la specialist marketing digital, la specialist design web au opinii care nu sunt în direcția unui site content-first. Și chiar vorbesc în cunoștință de cauză, nu exemplific sau generalizez degeaba.

Un site content-first nu are termen de finalizare

Cel mai greu de înțeles este acest concept. Și este de înțeles. Plătești pentru ceva, trebuie să aibă un termen de livrare/finalizare. Însă dacă pui problema diferit, lucrurile stau altfel: să crezi că site-ul (conținutul) este perfect în forma pe care o are e o formă de ignoranță. Și aici este o poveste extrem de lungă în care nu voi intra aici. E chiar big.

AB testing, într-un site content-first (care nu are termen de finalizare), este un concept depășit / simplist. Un site content-first merge cu mult în față prin prisma înțelegerii perfecte a audienței pentru a elimina „ghicitul” bazat pe cifre: a sau b?

Un site content-first nu e doar despre talent editorial al autorilor

Într-un proiect de site content-first, sunt exploatate la maxim toate posibilitățile oferite atât de talentul autorilor de content, cât și de imensul potențial al programaticului, cât și potențialul, uneori neexploatat pe deplin, pe care încă îl oferă internetul.

Mai pe românește, un site content-first nu e despre blocuri de text în care își etalează apucăturile emoționale un autor talentat. Nu e despre texte lungi sau scurte și „drăguțe”. Nu-i nici măcar doar despre storrytelling sau big visuals.

Cam astea sunt definițiile.

  • Un site content-first este ăla care are conținutul finalizat cu mult înainte ca structura lui să fie schițată.
  • Un site content-first are ca șef omul de content
  • Un site content-first nu are termen de finalizare
  • Un site content-first nu e doar despre talent editorial al autorilor

 

7 note (învățate în 7 ani) despre content și marketing prin digital

Conținutul de calitate se obține doar prin variante și versiuni multiple, pentru că utilizatorii sunt lacomi și vor totul acum. Ei nu au timp să citească/consume informație redundantă, conexă, anexată la informația sau ideile pe care utilizatorii le caută. SPAM-ul apare atunci când un utilizator este expus la un conținut comercial ce nu îl interesează, indiferent de canalul de distribuție, unii vor considera conținutul valoros doar dacă acesta prezintă un interes. Atât titlurile cât și unitățile de ads expuse pe internet sunt promisiuni ce trebuie livrate/respectate, pentru că utilizatorii nu caută povești care să îi amăgească/mintă cu privire la un anumit aspect al relației cu un brand sau companie.

Cam astea sunt 7 note învățate în 7 ani despre content și marketing în digital.

Notele sunt:

  1. Contentul de calitate se obține doar prin variante și versiuni. Punct.
  2. Utilizatorii sunt lacomi: vor totul și acum;
  3. Too long; didn’t read – tl;dr;
  4. SPAM-ul este conținutul folosit în mass media;
  5. Canalele sunt întotdeauna aceleași, preferințele sunt întotdeauna diferite;
  6. Ad-urile și titlurile au ceva în comun: promit o experiență ce trebuie livrată;
  7. Storytelling – nu poți spune o poveste dacă ea nu există.

Explicații pe larg despre fiecare notă pot fi găsite aici.

Un tool gratuit de audit content/conținut site-uri companii

Instrumentul ia la puricat tot conținutul / contentul publicat pe site-ul companiei și îl compară cu cel al concurenților. Trage și prezintă concluzii și informații foarte valoroase despre locul pe care îl ocupă un site în diverse comparații în funcție de content și calitatea acestuia.

De la comparații cu privire la cât content are o companie și cât content au concurenții, până la analize cu privire poziționarea companiilor prin prisma analizei conținutului: fie titluri, fie propoziții, paragrafe și felul în care sunt structurate prin intermediul elementelor de text bold/italic sau liste (numerotate sau nu).

Aplicația poate fi accesată aici.

Acest tool a fost dezvoltat de agenția de content Mediawrite cu scopul de a oferi companiilor un punct de vedere relevant pe zona de content marketing. În baza rapoartelor generate de aplicație se pot trage concluzii cu privire la diversele acțiuni ce trebuie intreprinse pentru a excela în domeniul digital prin intermediul conținutului.

Noua ordine în marketing și comunicare

Mai puține minciuni, mai multă informație.

Internetul nu s-a născut ca să poată debita aberații un copywriter despre „lifturi care sunt create pentru a fi utile…” (d-aia nu citesc userii internetului textele)

Digitalul nu s-a născut ca să poți face retargeting/remarketing pe un client care a cumpărat deja…

Inteligența artificială, în viitor, nu va încerca să reînvie monstrul odios numit publicitate… cu toate că vor fi încercări…

Informație. Informație. Informație.

Despre asta e vorba. Sau content/conținut, că sunt aproape* același lucru.

Care circulă rapid. Care e servită într-o formă excelentă. Care apare, ca prin minune, la momentul potrivit.

Simplu. Nimic complicat. Digital, internet și content/conținut (informație).

* = De mai mulți ani încerc să găsesc un termen universal valabil pentru mulțimea de tipuri de content/conținuturi ce sunt publicate în digital: de la clipuri video, la grafice, la texte, în varii forme și structuri. Toate poartă cu ele o informație, dar vin, unele, cu ceva mai mult. Și nu le poți numi doar „informație” pe toate, cum nici nu le poți numi, sec: clipuri video, grafice sau mai știu eu cum.

Sursă foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Conspiracy.jpg

Cât conținut îngroapă Facebook?

300 de milioane de fotografii pe zi. 734 de milioane de comentarii, 421 de milioane de status update-uri. Toatea astea în fiecare zi. Ce-i drept, nu îngroapă toată acestă cantitate imensă de informație din prima secundă de la publicare. Însă totul ajunge în arhivă. Toată informația ajunge în arhivă în câteva ore, acolo unde rar spre deloc mai este utilă.

N-a existat niciodată în istoria umanității un forum atât de mare, o agoră atât de încăpătoare. În fapt, un jurnal colectiv atât de amplu n-a fost scris vreodată, iar îmbinarea dintre jurnal personal și forum de dezbatere – cum este Facebook – nu a existat nici în artele cuvântului nici în artele politice – de acolo de unde vine forumul.

Dacă un forum are o importanță socială, pentru schimbul de opinii ce-l susține, iar un jurnal personal este un lucru ce scoate în față idei ale unui individ, Facebook le îmbină pe toate, însă îngroapă totul în arhivele sale.

Opinii, idei, cauze – totul este îngropat

Opinia este o banalitate, ideile sunt trecătoare, cauzele sunt trecătoare. Cam astfel ar putea fi descrisă soarta a tot ceea ce este cu adevărat important în cadrul Facebook: opinia, ideile și cauzele.

Și trebuie repetat pentru a înțelege câtă risipă de intelect are loc în Facebook, devreme ce pentru prima dată în istorie există un forum atât de amplu, un jurnal atât de facil și o îmbinare atât de utilă între aceste două componente. Cu excepțiile de rigoare, Facebook a transformat toate aceste uimitoare capacități (forum, jurnal) într-o banală pagină pe care sunt publicate din când în când informații – ce ulterior urmează să fie îngropate.

Imensul impact social pe care l-ar putea avea un forum atât de amplu în societate, în politică și-n mai toate domeniile, este îngropat prin ignoranță. Se tot vorbește despre promovarea democrației și a valorilor democratice în mai toate societățile. Facebook este de departe dovada incontestabilă cu privire la câtă dorință reală există pentru a implementa democrația la nivel social. Câte se pot face și câte se fac.

Cât de amplă ar putea deveni democrația în societate și cât de îngropată este în cadrul Facebook. Dezbaterea de azi este subiectul îngropat de mâine. Forumul democratic este îngropat de viu în cadrul Facebook. Conținutul dezbaterilor, al discuțiilor dacă vreți, este conținutul arhivei pe care n-o accesează nimeni. Important este momentul… nu arhiva în care ajunge acesta.

Sutele de milioane de opinii apar cu viteza secundei și dispar la fel de repede. Utilitatea lor, dacă este cazul, e doar cea a momentului. Restul devine arhivă într-o groapă de opinii și amintiri.

 

Scrisul pentru web ar trebui predat în sistemul de învățământ

Scrisul pe pagini de internet se diferențiază de scrisul pe hârtie printr-o serie de proprietăți ale produsului final. Textul prins în paginile înșiruite una după alta este o modalitate de a comunica prin scris specifică perioadei de dinainte de internet. Internetul, formatul digital în care pot fi puse textele, oferă un infinit de posibilități ce pentru moment nu sunt luate în discuție și tratate în mod serios de către entitățile vizate.

Dar să plecăm de la scris.

Scrisul este foarte important în societatea în care trăim. Scrisul stă la baza societății în care trăim: contracte comerciale, legislație, regulamente și alte texte organizatorice. Literatura, în sensul larg al cuvântului, este esențială în societate.

Și să continuăm cu internet.

Internetul se prezintă în acești 25 de ani drept fiind una dintre cele mai mari revoluții pe care le-a cunoscut literatura și domeniul editorial. În 25 de ani formatele de publishing au cunoscut o explozie direct proporțională cu numărul de site-uri apărute.

Și formatul digital.

Formatul digital este de departe motorul și mediul excelent pentru creație și publishing. Infinitul de noi forme de produse editoriale ce pot fi create cu ajutorul tehnologiilor digitale este un aspect asupra căruia nu foarte multe entități s-au oprit spre a analiza.

A lectura VS a te da pe net

Scopul acestor două activități este acela de a dobândi, a ajunge în posesia unei anumite informații. Unul dintre obiectivele consumului de conținut scris este acela de a obține răspunsuri la întrebări. În spatele exercițiului de lectură stă un amalgam de întrebări și curiozități.

A te da pe net, ca expresie, are conotația pierderii de timp sau conotația unui timp alocat unor activități inutile. Dar în spatele expresiei stă un detaliu care face o diferență foarte mare.

Experiența lecturii pe internet este una a vitezei cu care se poate ajunge la răspunsurile ce demarează din start exercițiul sau sesiunea de lectură. Că se poate ajunge foarte rapid la răspunsuri este un beneficiu ce trebuie scos în evidență – nu condamnat, cum sunt tentate multe persoane să susțină că, prin viteza cu care se ajunge la răspunsuri, se pierde din esență.

Dacă exercițiul de lectură se schimbă, prin acest fenomen definit prin expresia a te da pe net, care sunt schimbările la nivelul exercițiului de a scrie, a redacta conținut scris?

Noi forme de a scrie

Spațiul dintre subiect și predicat a devenit, odată cu internetul, foarte mic. Revoluția formatului digital și a mediului online a pus o piatră de temelie către noi modalități de a concepe și a crea scris care să comunice informație. Accesul rapid la informație este poate una dintre cele mai notorii fațete ale acestei revoluții. Însă sunt și multe altele ale căror nuanțe nu sunt încă observate.

Rezultatul final al tuturor acestor schimbări reprezintă, în opinia mea, puncte de plecare către noi forme de literatură. Iar noi forme de literatură sunt posibile cu ajutorul mediului digital și al formatului internet.

Nu ar trebui să existe motive de îngrijorare printre fanii bibliotecilor…

Noi forme și experiențe de lectură nu au cum să fie în defavoarea cuiva, nu au cum să dezavantajeze scopul nobil al accesului la cunoaștere prin informație. Mai mult, noile forme de lectură cer apariția unor noi forme de a scrie, unor noi forme de a compune mesaje, cer apariția unor noi forme de a utiliza cuvântul. Spațiu de stocare există. Posibilități sunt infinite în mediul digital.

Acestea sunt și câteva dintre motivele pentru care se cere ca în sistemul de învățământ scrisul pentru web să fie predat ca disciplină de sine stătătoare sau chiar să înlocuiască mai toate materiile ce punctează în jurul creației de scris.

Început sau sfârșit?

Ca un exemplu, când vorbim de literatură online, spațiul dintre începutul și sfârșitul unui text ce comunică ceva a dispărut. Cititorul poate să apară întro carte în chiar punctul culminant al acesteia. Sau, de ce nu, poate intra direct la deznodământ. Iar acestea nu sunt stări de fapt peste care ar trebui să se treacă foarte ușor. Sunt niște aspecte extrem de importante.

Un cititor ce trece rapid prin peisajul în care se desfășoară o acțiune nu este o crimă împotriva literaturii. Este o experiență de lectură fascinantă. Se poate dovedi că există o formă nouă de lectură atunci când, prin selecție, cititorul obține tot ceea ce își dorește de la un text și nimic mai mult. Nimic rezidual.

Iar asta Extrem de rapid.

Astfel se naște o lectură lipsită de rezidual. O lectură curată, lipsită de elemente ce pot fi considerate reziduale. Unii ar fi tentați să spună că este o lectură minimalistă, simplistă ce nu oferă tot. Și nu țin să îi contrazic. Limpezimea cu care o temă este prezentată este foarte importantă.

Toate acestea și multe altele sunt doar câteva dintr-un infinit de posibilități oferite de mediul digital și de formatul internet.

Ce platforme de conținut va aduce viitorul?

În 25 de ani de internet lucrurile în domeniul contentului au evoluat extrem de mult. În 25 de ani lumea, parcă, s-a schimbat prin beneficiile aduse de internet și de circulația informației cu o viteză incredibilă. Platformele folosite în business pentru prezentarea informației comerciale au evoluat, s-au schimbat, unele chiar au dispărut, iar în locul lor au apărut altele.

Luați spre exemplu directoarele cu site-uri.

În urmă cu nu mulți ani, directoarele cu firme și companii reprezentau o modalitate de promovare extrem de căutată, neexistând site-uri precum Facebook sau Google în forma pe care o are astăzi.

Însă schimbarea nu cred că se va opri aici. Multe dintre tacticile actuale de prezentare a informației comerciale, de promovare prin intermediul conținutului, se vor transforma lăsând loc unei noi generații de interfețe și tehnici de prezentare a conținutului comercial.

Dacă astăzi Facebook, Youtube și Google reprezintă marile site-uri și site-urile în care/pe care companiile își doresc să apară, timpul va transforma totul. Internetul interactiv, 2.0, a atras o schimbare radicală a internetului și a domeniului marketingului prin conținut și se așteaptă de la internetul 3.0 să vină cu schimbări radicale.

Web Notifications reprezintă doar una dintre ultimele schimbări apărute în internet. Acestea permit brandurilor o conexiune directă cu utilizatorii, iar astfel circulația conținutului se face cu o viteză amețitoare. Conectarea unui utilizator cu un site, brand sau companie, tinde să devină o legătură foarte strânsă, mult mai strânsă decât prin ceea ce exista deja: e-mail marketing, urmărirea unei pagini de Facebook sau Twitter.

Noi formate

Consumatorul este obișnuit să găsească de la o zi la alta noi și noi formate de prezentare a informației comerciale, noi și noi ergonomii de site-uri de comerț electronic, noi și noi interfețe prin care se face prezentarea unei informații comerciale. Dar nici aici lucrurile nu vor sta în loc. Formatul de astăzi cu care un magazin online își prezintă marfa va fi demodat peste foarte puțini ani, iar în locul formatelor actuale de site-uri comerț electronic vor intra alte formate, alte ergonomii, alte modalități de prezentare a produselor și a informațiilor despre acestea.

Instrumentele de căutare, și ele, tind să evolueze. Inserția făcută de Google atunci când în paginile sale a decis introducă blocuri de informație preluată de pe Wikipedia nu a fost o mutare făcută din hazard. Pofta utilizatorilor pentru informație în timp real, as you type, a dat naștere formatului de motor de căutare informativ – cum este Google în acest moment.

Facebook, și el, a dat naștere algoritmilor de triere și afișare a conținutului. În maratorul brandurilor către a obține atenția utilizatorilor, dar și în maratorul utilizatorilor în a obține informația la cald despre prieteni și cunoștințe s-a născut un nou format de conținut. Iar acest format de conținut nu este unul deosebit prin aspect ci prin inteligența artificială ce se află angrenată în afișarea conținutului. Și este un aspect ce trebuie notat ca un nou format de conținut. Format de conținut ce are în spate algoritmi de calcul ce afișează un anumit conținut în baza unor criterii.

Youtube este și el printre inovatorii în materie de a oferi noi formate de conținut în mediul digital. Vizionarea unui clip se termină, de cele mai multe ori, cu propunerea de a viziona un alt clip video în stilul muzical al clipului vizionat anterior. Și este un nou format de conținut prin această funcție relativ simplă.

Dar zona care, din punctul meu de vedere, a rămas neacoperită este zona listării de informație comercială. De aici vin și banii. Iar ăsta este și motivul pentru care până în momentul de față aici nu au fost încercate altfel de abordări decât cele ancorate în principiul apariției mai în față. Iar acest principiu este principiul publicității. 90% dintre site-urile de tip directoare de informație sau site-uri ce prezintă informația comercială au la bază principiul plății pentru o afișare mai avantajoasă. Google AdWords este un gigant într-ale acestei practici – pentru că a dus principiile apariției mai în față la un nivel greu de imaginat în urmă cu mai mulți ani.

Spațiu există. Mediul digital permite încă noi abordări.