Brandurile aburesc audiențele prin intermediul rețelelor sociale.

Adică spală creierul oamenilor.

Un brand, n-are suflet, nu vorbește, nu gândește, n-are cap, trunchi, picioare. Dar pe rețelele sociale, brandurile, par, împotriva decenței gândirii umane, să vorbească… Dar în realitate, în spatele lor, sunt doar oameni, de PREA multe ori alții decât cei care tre să fie.

Un brand e ca un idol. E ca o icoană.

Între Dragnea, care manipulează, și un brand care „comunică”, este o diferență fix-pix. Și nu că eu aș fi anti PSD. PSD-ul în zilele noastre e cu 101 clase peste toată „dreapta” românească.

Zic și io’ așa…

Luați idealul revoluției din 1989: ați mințit poporul cu televizorul! Ăia și-au vărsat sângele pentru un gram de libertate, iar tu, ca brand, te bagi în spațiul public și începi, prin intermediul rețelelor sociale, prin intermediul paginilor de brand, să minți în fel și chip audiența… adică poporul. Faci icoane, faci branduri care „vorbesc”…

Faci fix ce au făcut comuniștii și mașina de propagandă: faci „comunicare”… ceaușescu nu a murit, încă, e încă prezent în sală… n-a fost împușcat cum trebuie.

Oare spațiul public, în care brandurile „comunică”, nu e de interes național? Adică spațiul public nu e guvernat de nimic? Poate oricine să facă orice în spațiul public? Oare CSAT, care e un fel de forum al specialiștilor în comunicare, nu apără interesul național?

Dacă mâine, să zicem, vine cineva în piață, la Obor, și comunică ceva împotriva interesului național al staului român. Păi ăla e acuzat instant de nelegiuire. E acuzat, judecat și băgat la zdup.

Dar oare creativii din publicitate nu merită călcați pe degete de bocancul armatei române pentru că seamănă minciună și manipulare în spațiul public (împotriva interesului național)? Nu merită un glonț în cap ăla care practică minciună și manipulare? Nu merită să fie ciuruit de gloanțe, mai ceva ca în intervenția fundamentaliștilor islamici teroriști de la redacția Charlie Hebdo din Franța, un copywriter?

Zic și io’ așa… îmi dau cu părerea… Oare nu poți să faci business, antreprenoriat și marketing fără să manipulezi? Oare are comerțul și antreprenoriatul vreo legătură cu sufletul? Are comerțul suflet?

Cunoaște sufletul comerț?

Zi-mi tu: îți dau 2 parale, îmi dai inima ta? Adică renunți la toate idealurile tale, renunți la tot ce ești tu, pentru un preț modic și submediocru. Plus îmi dai libertatea ta pe care mi-o dai s-o calc în picioare… să mă cac pe ea… Îți nimicesc cu desăvârșire ființa. E OK? E un preț bun? E un comerț OK? E un deal bun ăla cu sufletu’? Faci acest pact cu mine?

Numai americanii, despre care Noica zicea că sunt niște lăcătuși mecanici, cred în branduri. Priviți absurdul zilelor noastre: toată lumea, toți specialiștii în comunicare se dau cu curu’ de pământ când aud de fake news, vai, vai, însă în rest se numește „comunicare” manipularea. Toți intelectualii sar ca câinii împotriva mașinăriei de manipulare pro rusească, dar în schimb, mașinăria de manipulare occidentală, euro-americană e ok…

E comunicare… e o industrie, iar dacă e industrie e ok. Că produce bani. Că dă locuri de muncă… Atât de limitat este idealul și orizontul intelectului occidental. Sistem de educație care să producă muncitori, adică un sistem de învățământ orientat către piața forței de muncă. Fie ea și piața de muncă în industria de manipulare. Adică industria de semănat minciună. E ok. Nu e nimic, nu e vreo problemă… nu e nicio problemă în faptul că semeni minciună… și culegi moarte.

Și nu că aș încerca să fiu mai catolic decât papa. Dar măcar mă străduiesc să iau în serios sensul Cuvântului: comunicare. Are vreo legătură acest cuvânt cu manipulare? Are vreo legătură el cu cuvântul minciună? Cu dusul de nas? Când dai unui om cartea ta de vizită, spui clar ce oferi. Nu minți. Pui pe spatele cărții de vizită, ce faci, ce oferi, cu ce te ocupi.

Iubești și practici minciună? Îți place advertizingul de rit american? Vine un militar și te calcă pe cap. Despre ce vorbim?

Hai să vorbim practic: eu intru pe Facebook și Google, bag banu’, mă prezint ca cel mai dintre cei mai, ca brand, fără să fiu tras vreo secundă la răspundere pentru statementul public, care e lipsit de realitate concretă, pe care îl fac. Un antreprenor, un om de afaceri (faceri și afaceri), un om de marketing care chiar se străduiește să ofere produse și servicii de top, la prețul cel mai avantajos, este efectiv călcat în picioare de reclama mea mincinoasă (că fac ads). Adică efortul unei echipe de marketing nu e recunoscut că vine unul și dă cu manipulare în piață…

Despre ce vorbim?

Vorbim despre comunicare sau manipulare? Că ea are loc în spațiul public, iar spațiul public este legiferat. Codul penal prevede și definește înșelăciunea. Prost în opinia mea, dar măcar e acolo ceva de mântuială…

Vă dau alt exemplu: un brand de bere face o promoție cu câștig sub capacul de bere la pet de 3 KG. Și-mi zice că dacă cumpăr, am să câștig. Păi, frățică, dacă e comunicare, îmi faci frumos calculul matematic / statistic și mi-l prezinți pe etichetă, în ad, în comunicare: ai șanse de 1/100000000 să câștigi premiul. Brandul ia frumos în calcul toate punctele de desfacere, apariția în media, volumul de vânzări și comunică frumos: ai șanse atât să câștigi premiul mare, ai șanse atât să iei premiul 2, șanse de atât să iei premiile mici. Cu aproximațe, dar măcar e comunicare nu manipulare. E o diferență ca între cer și pământ.

Vorbim de comunicare sau manipulare? Vorbim de minciună? Îți place minciuna? Păi vine un militar și te calcă pe cap. Vine și te dă cu capu’ de monitor, în timp ce stai la biroul tău corporatist și citești textul ăsta…

Alchimia conținutului în business online / digital

marketing-digital-alchimie-business

Sunt 2-3 concluzii pe care eu le-aș formula acum, odată cu noul proiect RoWords. Mai exact, deja se închide un cerc de studii derulate care, dacă sunt puse cap la cap, pot scoate în evidență niște elemente esențiale de comunicare de business în digital.

Prima chestie ce mi-a venit în vedere este cea legată de faptul că userii din România preferă o informație obiectivă (un content / conținut), conformă cu realitatea, demnă de încredere și care să nu conțină erori sau greșeli. Astea sunt rezultatele studiului dot ro content quality. În același timp, site-urile companiilor sunt văzute de aceeași utilizatori ca fiind, în principal, neupdatate, incomplete și care nu satisfac necesitățile de informare.

Rezultatele analizei conținutului de prezentare al companiilor din România, prin intermediul studiului RoWords, vorbește despre faptul că firmele românești prezente pe internet vorbesc despre ele într-un mod nu prea demn de încredere. Adică, altfel spus, cum în majoritatea prezentărilor de firme din România se fac mențiuni cu privire la companie, profesionalism, echipă dinamică și-n paralel o repetitivitate constantă a unor termeni precum oferă și oferim, cumva se poate concluziona că există o neîncredere oarecum naturală a utilizatorilor în „companii”, „echipe profesioniste de tineri” sau o neîncredere cu privire la companiile ce oferă sau care se prezintă agresiv cu termeni precum oferim/oferă/etc.

Și, mai departe, să continui să folosesc din datele studiilor, voi face referire la trendurile din marketing digital. Acest studiu raportează ca principalul obiectiv al marketerilor și-al business ownerilor din România în mediul digital este cel corelat cu strictețe de generarea de vânzări.

Ce concluzii zic că se pot trage:

  1. Există o marketizare agresivă a comunicării (și implicit a prezentării) companiilor din România, prin prisma adoptării unor obiective de comunicare sau marketing nepotrivite. Mediul digital nu este văzut ca un mediu de suport pentru vânzări, ci ca un simplu canal de vânzări. Nu este văzut ca un mediu de publishing și prezentare, ci ca un simplu shop deschis în care userii intrați trebuie să cumpere ceea ce se oferă;
  2. Mediul de comunicare digitală este extrem de internaționalizat. Asta conduce la adoptarea foarte rapidă a unor practici și stilistici de comunicare de către marketerii sau business ownerii din România. Însă, în paralel, audiența, userul de internet din România, rămâne rece la noile abordări internaționalizate (vezi studiul dot ro content quality).
  3. Marketingul și PR-ul Facebook și Google reușesc să convingă foarte mulți marketeri și owneri de business în direcția susținerii de prezențe pe aceste platforme, dar și în direcția spendului de publicitate făcut pe acest platforme de publishing. Iar această abordare este făcută printr-o orientare foarte agresivă către rezultat, atât din cauza felului în care se prezintă platformele respective, cât și prin lipsa de răbdare a markterilor sau a business ownerilor.

 

 

Comunicatul de presă rămâne extrem de important în marketingul digital

Mă miram de rezultatele intermediare ale studiului trenduri dot ro marketing online, dar campania derulată zilele astea de Vodafone mi-a dezvăluit cumva că, da, datele sunt ok. Comunicatele de presă, înțelese ca apariții plătite, fie pe bloguri sau site-uri, fie prin simpla lor emitere, rămân o tactică importantă chiar și pentru, sau poate în special, companiile mari.

 

Vodafone România a câștigat o certificare din partea unei companii de renume în domeniul telecomunicațiilor din Germania.comunicatul-de-pres-acontent

Dintre toate rețelele din România, Vodafone a obținut scorul cel mai bun pe diverse zone auditate. Lăsând la o parte faptul că aceste audit-uri derulate de compania din Germania reprezintă una dintre cele mai interesante forme de content marketing, Vodafone a utilizat această oportunitate de comunicare pentru a utiliza tactica de comunicate de presă / apariții plătite pentru a se poziționa ca fiind operator de telefonie de calitate.

Utilizatorii consideră din start aparițiile editoriale ale site-urilor cu (P) ca fiind neverosimile. Nu sunt luate în serios, sunt considerate minciuni ale publicitarilor. Dar, atunci când vine un grup specializat în audit, din Germania, și emite acest certificat, iar Vodafone distribuie comunicatul de presă pe cel puțin 3 bloguri ale unor influenceri, acel (P) tinde să capete credibilitate, pierde din acea neverosimilitate specifică aparițiilor cu (P)

Comunicatul de presă nu a expirat.

Agențiile de PR deja l-au îngropat. Dar el n-a murit. Oamenii din digital cred că el e o glumă…

Dar, când vrei să comunici pentru a obține obiective de comunicare din această familie, precum este cea a poziționării brandului într-o anumită zonă a calității serviciilor oferite sau să schimbi cumva poziționarea, este puțin probabil să reușești să o faci printr-o aplicație pe Facebook sau prin CPC. De principiu, tot ce înseamnă publicitate și comunicare a companiilor este minciună și manipulare. Right?

Comunicatul de presă este văzut ca un off advertising effort al companiilor. Într-un, sau printr-un, comunicat de presă o companie este susceptibilă (cu sensul de capabilă) de manipulare. Este o abordare fair. Opusă tacticilor mincinoase specifice PR și advertising. Iar asta tinde să câștige TRUST.

Contentul comunicatului de presă

Ce nu au știut să explice oamenii din PR în ultimii ani, este cum, în fapt, comunicatul de presă cu un anumit tip de content, produs din rațiuni și cu atitudini marketoide sau, mai rău, din rațiuni de SEO […], a devenit inutil.

Și de aici începe marea aventură a contentului. Începe aventura digitală a contentului, ce până la online și digital a fost condiționat de extrem de multe variabile. Aici începe inovația în conținut și comunicare.

Iar atunci când inovația și abordarea de comunicare este una fair, comunicatul de presă nu o să moară.

 

 

Informația la dietă de detoxifiere

Livrarea unui conținut informativ, explicativ și, în general, orice tip de conținut, se numără printre principalele strategii care pot modela frumos un business, un magazin online, o pagină web, orice fel de proiect.

Însă, livrarea conținutului se împiedică de două mari și vechi probleme.

Cum să informezi sau să dai de știre când deja oamenii sunt sătui de informații? Deschizi calculatorul – ești întâmpinat de zeci de informații, deschizi televizorul – și mai multe informații, deschizi frigiderul – (dacă nu e gol), ai și acolo câteva informații.

Asta ar fi prima problemă.

Iar problema a doua, întotdeauna oamenii doresc și mai mult și mai mult. Nu vrei doar să livrezi un conținut, vrei loialitate, vrei fidelitate, vrei să fii ținut minte și, măcar din acest unghi, nu e rău să îți dorești mai mult.
Revenind la prima problemă, soluționarea poate fi dată de un plan bine pus la punct și îmbrăcat într-o informație suplă și inteligibilă, ușor de parcurs și cinstită.

În alte aspecte ale vieții, am mai auzit noi vorba „nu intra cu bocancii plini de noroi în viața unui om”. Vorba asta se aplică cu mare ușurință și în privința livrării unui conținut. Înainte de a pune la dispoziție o informație, e bine să o scuturi puțin de orice poleială inutilă, de neadevăr și de orice greșeală.

Detaliile nesemnificative au puterea de a acoperi ceea ce este cu adevărat important, neadevărul este cel mai periculos pentru că trage în jos din mai multe perspective și aduce mari pierderi, iar greșelile (de exprimare, de scriere, gramaticale) pun la îndoială calitatea și veridicitatea informațiilor.

Informația – clasicul nu se demodează niciodată…

Pe de altă parte, o informație suplă și concisă, poate fi stilizată cu mici artificii de mare efect. Un titlu bun care să atragă o reacție de „ia hai să vedem”, un prim paragraf care să stârnească curiozitatea, să facă sete de cunoștere, o structură aerisită a conținutului, păstrarea unui fir logic, utilizarea imaginilor, subtitlurilor, comparațiilor sau a cronologiei acolo unde este cazul – toate aceste instrumente au avantajul de a transmite într-un mod eficient informația pe care tu vrei să o transmiți.

Și dacă destinatarul este atras de informație, o parcurge și se simte lămurit, poate revigorat, poate un pic mai deștept, va ține minte, va aștepta și alte informații, poate te va căuta, te va recomanda.

Tot ceea ce reușești să construiești se poate dărâma atunci când uiți că ești responsabil de ceea ce scrii, de ceea ce oferi. Informațiile sunt prea multe, deocamdată ele pot doar informa și rareori, pot educa, oamenii cu greu reușesc să își dezvolte latura selectivă, și astfel, responsabilitatea asupra celor scrise este de bun simț.

Informația concisă, la obiect, ușor cosmetizată poate fi chiar chintesența proiectului tău.

Clasicul nu se demodează niciodată, și-apoi, însăși Jackie Kennedy spunea “Vreau minimă informație oferită cu maximă politețe.”