Cristina Stavri (The Reading Effect): „Un text de calitate contine o parte din omul care l-a scris”

1240584_1410420165840033_1111397562_n

Blogul Cristinei, The Reading Effect, este scris cu pasiune si talent! Vezi acest lucru inca de la primele randuri citite, cuvintele curg, astfel incat, nici nu simti ca citesti. Mai mult, traiesti ceea ce autoarea a vrut sa-ti transmita.  Un content de calitate misca – crede Cristina. Iar atunci cand scrii despre „ceva ce iti place foarte mult sau despre ceva ce te enerveaza foarte tare”, succesul este doar o problema de timp.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia):  De unde pasiunea pentru blogging? 

Cristina Stavri (The Reading Effect): Am crescut invatand o poezie pe zi si apoi scriind o poezie pe zi. Bunica mea a fost cea care m-a impins de la spate sa citesc si apoi, vazand ca am o oarecare pasiune pentru scris , sa scriu. Apoi in clasa a 12-a stiam sigur ca imi place sa scriu si am hotarat sa merg la facultatea de Jurnalism . Blogging-ul a fost si este un mod de a impartasi prietenilor mei lucrurile amuzante, frumoase, triste, enervante, interesante pe care le observ sau pe care le traiesc. Am creat acest blog tot “impinsa de la spate” , de data asta de cativa prieteni carora le tot trimiteam epistole amuzante pe e-mail. Intr-o zi mi-au spus mai multi dintre ei “de ce nu iti faci un blog?” Si am facut-o. Trebuie sa recunosc insa ca de atunci scriu mai rar si mult mai cenzurat.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Ce te-a facut sa-ti denumesti blogul „The Reading Effect”?

Cristina Stavri (The Reading Effect): Sunt convinsa ca pasiunea mea pentru scris se datoreaza pasiunii mele pentru citit. Cred ca un om care nu citeste, nu poate scrie. In primul rand pentru ca nu are cu ce sa scrie. Daca vrei sa exprimi o idée, un gand, o senzatie, ai nevoie de cuvintele potrivite. Nimeni nu doarme cu Dex-ul sub perna. Toti cei care scriu, mai intai au citit. Si asa mi-a venit ideea.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Atunci cand scrii un articol, ai in minte o structura?

Cristina Stavri (The Reading Effect): Cand scriu un text de obicei il scriu dupa modelul introducere-cuprins-incheiere.  Mai am momente cand scriu si altfel. Fara introducere sau incheiere. Trantesc pur si simplu cuprinsul gandurilor care nu imi dau pace si gata. Iese un text. Asa am si inceput sa scriu. Intai un jurnal, apoi un text de sine statator si asa mai departe. De obicei scriu daca imi place ceva foarte mult  sau daca ma enerveaza foarte tare.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Cum definești tu un content de calitate, cum ar trebui sa arate, ce ar trebui sa contina?

Cristina Stavri (The Reading Effect): Cred ca un text de calitate e acela care transmite ceva. Un text in care cineva se regaseste. Ar trebui sa fie scris corect gramatical si ar trebui sa contina o parte din omul care l-a scris. Pur si simplu emotia cu care cel care a scris s-a apucat sa scrie. Un content de calitate e cel care starneste. Pozitiv, negativ dar misca ceva.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Care sunt primele  trei calități pe care un post de blog ar trebui sa le conțină? 

Cristina Stavri (The Reading Effect): Imi plac foarte mult blogurile-jurnal. Imi place sa citesc experientele altor oameni. Imi place sa ii cunosc, sunt o fire foarte prietenoasa. Imi plac blogurile care contin informatiil utile si interesante: cum se face o prajitura, ce carte frumoasa a mai aparut, ce film bun ruleaza. Insa nu (doar)  blogurile informative ci acelea cu suflet, in care autorii scriu si parerile lor despre ceea ce recomanda.

Anca Spatariu (bloodie.ro) despre acele lucruri care fac diferența când vine vorba de blogging

anca spatariuCuvintele sunt pentru Anca Spatariu un mod de a fi, de a trai și simți. De profesie copywriter, Anca si-a început blogul, bloodie.ro, din nevoia intrinseca de a se exprima, de a spune acele lucruri care nu se spun cu voce tare…

 Pe parcurs, odată cu trecerea timpului, și-a dat seama, ca blogul a ajuns sa facă parte din ea, viata nu s-ar desfășura la fel dacă nu ar scrie. Talent literar, pasiune, cultura – care sunt acele lucruri care fac diferența atunci când vine vorba de blogging? De ce unii bloggeri ajuns sa fie citiți și alții nu? Ce aduce recunoașterea?

 Despre aceste lucruri discutam în interviul de mai jos.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Când ai început blogul și  ce te-a determinat să scrii?

Anca Spatariu (bloodie.ro): Nu știu dacă este un clișeu sau o abordare romantică, însă mi-ar plăcea să pot spune că am ales să creez un blog pentru că aveam ceva de transmis lumii. Adevărul este că ideea de blog a încolțit în mintea mea datorită sutelor de gânduri care-mi trec prin minte în fiecare secundă și care arareori ajung în formă vorbită. Sunt o introvertită căreia îi este mult mai ușor să scrie decât să vorbească. Chiar și astăzi, după nu mai puțin de cinci ani de la primul articol scris, îmi vine greu să concep faptul că există oameni care își rup din timpul lor pentru a citi aberațiile mele. Poate că senzația de privat pe care mi-o oferă faptul că nu văd interlocutorul este cea care m-a ținut atât de multă vreme lipită de taste. Deși primul blog pe care l-am creat, blog care a sfârșit tragic după doar două săptămâni, nu seamănă deloc cu ceea ce este astăzi bloodie.ro, îi sunt totuși datoare pentru faptul că mi-a făcut cunoștință cu platforma WordPress. Vă dau cuvântul meu, primul blog era penibil si nu ar fi trebuit să vadă lumina… internetului.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): De ce  bloodie.ro?

Anca Spatariu (bloodie.ro): Așa cum scriam și în pagina „About”, pseudonimul nu are nicio conotație sângeroasă. Mi-am ales acest alias în urmă cu vreo zece ani, cu mult înainte de apariția blogului așadar. Totul vine de la culoarea părului meu care pe-atunci avea o frumoasă nuanță sângerie. Cine știe? Eram în adolescență. Se prea poate să fi contribuit puțin și faptul că ascultam un rock greu și ergo noul nume pica la țanc. Există persoane care mi se adresează așa. Și dacă la al doilea prenume n-aș răspunde niciodată, când se strigă „Bloodie”, întorc capul. Mi se pare ușor penibil astăzi, dar mi-am făcut un brand și țin de el. De-oi scrie vreodată o carte însă, promit s-o semnez cu Anca Spătariu.  Am eu o vorbă pe blog: „N-o să se găsească bărbat suficient de fraier ca să mă ia de nevastă”, prin urmare „Spătariu” rămâne. N-am semnat cu numele din buletin la începuturi pentru că îmi doream cu disperare anonimatul. Cumva, parcă-mi era rușine cu ceea ce gândesc. Și-mi era rușine de faptul că am ales să fac public ceea ce mintea mea debita tacit. Anonimatul, c-am vrut sau nu, s-a risipit repede. La fel de repede s-a dus și rușinea. Pseudonimul a rămas.

Fun fact: N-ai crede câtă lume citește blondie! Mă calcă pe nervi, bineînțeles. Dacă ar fi să îmi fac astăzi un blog, probabil că aș opta pentru numele meu sau cel puțin pentru un nume alături de care nu trebuie să ofer de fiecare dată explicații de scriere (exact ca englezescul „bloody”, numai că nu e cu „y”, e cu „ie”).

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Unde iți găsești subiectele? Cu alte cuvinte, ce te inspira? 

Anca Spatariu (bloodie.ro): Nu s-a întâmplat prea des să caut subiecte, dar ca orice blogger sau scriitor, am avut și eu partea mea de sindrom al foii albe. De cele mai multe ori mă găsesc subiectele pe mine. Am scris adesea articole pe care cititorii și prietenii le numesc „depresive”. O estetică a urâtului, dacă vrei. Nu sunt o persoană în permanență tristă și nu sunt nici urmașa lui Edgar Allan Poe. Pur și simplu, suferința, dorul și alte sentimente nu atât de roz mi se par cele care conturează cel mai bine idei. Sunt cele mai sincere. Și apoi, despre râuri albastre și fluturași poate scrie oricine. Pe lângă sforțările mele beletristice, scriu despre ceea ce îmi place și îmi ocupă timpul. Scriu despre teatru, operă, festivaluri, concerte etc. Chiar și despre bere uneori.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Ai o structura pe care o respecți atunci când scrii un articol sau lași inspirația sa te conducă?

Anca Spatariu (bloodie.ro): Nu, nu am o structură. Poate că acesta este un defect al meu. Atunci când scriu, pur și simplu vărs pe pagina digitală gânduri vrac. Dacă ar fi să așez cu grijă cuvintele, sunt convinsă că m-aș pierde repede în amănunte și aș pierde din vedere esențialul. Mulți m-au întrebat cât timp lucrez la un articol și o mare parte dintre aceștia a fost surprinsă să afle că timpul este destul de scurt. Totuși, văd cumva o evoluție de la stilul dezlânat pe care îl aveam mai demult la stilul pe care îl am astăzi. Cred că se datorează faptului că acum îmi mai amintesc să și respir între idei și nu încerc să le spun pe toate de-odată sau să iau ideea de la mijloc ca și cum cititorii ar avea, ca-n seriale, o secvență „previously, in bloodie’s mind, (…)”. O altă cutumă nesănătoasă este faptul că nu-mi citesc niciodată articolele. Ar trebui, știu asta, dar când sunt atâtea lucruri frumoase de citit, ce rost are să citesc o idee pe care o cunosc deja? J Am noroc de oameni drăguți care mă citesc și mă corectează când scap câte un typo. Le mulțumesc!

Iulia Cimpoeru (Contentpedia):  Crezi ca contează mai mult ce spui sau cum spui? Subiectul unui articol sau stilul?

Anca Spatariu (bloodie.ro): Cred că poți face blogging dacă posezi măcar una dintre ele. Sunt oameni pe care îi citesc pentru stilul savuros, deși subiectele nu sunt originale, și oameni pe care îi citesc pentru subiectele pe care le abordează, deși nu au veleități artistice de expunere. Am spus că poți face blogging dacă ai una dintre ele, dar blogging de calitate faci dacă le ai pe amândouă. Aș zice, prin urmare, că sunt importante deopotrivă.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Care a fost cel mai citit articol al tău si de ce crezi ca utilizatorii l-au ales tocmai pe acela?

Anca Spatariu (bloodie.ro): Din portofoliul celui mai recent blog (scriu din 2007, dar bloodie.ro a prins viață doar la începutul lui 2013), cel mai citit articol a fost cel în care povesteam cum m-am mutat eu ca țiganul cu cortul prin Timișoara și ce experiențe de chiriaș am avut. Totodată ofeream și sfaturi pentru cei care doresc să se mute într-un apartament nou. Cred că a fost atât de share-uit și apreciat datorită informațiilor utile spuse pe un ton tragi-comic. Eu știu că acest fel de articole „prinde” la public, însă nu pot renunța la acel gen mai necomercial care îmi face atât de multă plăcere. E drept, nu tot timpul am starea necesară pentru el, însă niciodată nu va dispărea de tot. Pentru asta m-am apucat de scris! Voi fi eu așa cum sunt și sunt sigură că se va găsi și cine să mă citească.

Gabriel Gorgan (Entertrainer.tv) despre importanta de a spune ce crezi atunci când trebuie

gabriel gorcan 2

Sinceritatea, umorul, ironia si spirtul civic fac din blogul lui Gabriel Gorgan un content care nu trece neobservat. Entertrainer.tv  spune lucrurilor pe nume. Fie ca e vorba de protestele pentru Rosia Montana, transport public sau simple curiozități internautice, pe blogul lui Gorgan ai ce citi. Am găsit aici genul de content online, original si personal,  cu ajutorul căruia cunoști mai bine lumea din jur.  Entertrainer.tv mustește de personalitate,

Iulia Cimpoeru (Contentpedia):  Cand ai inceput sa scrii pe blog si ce te-a determinat sa faci acest lucru?

Gabriel Gorgan (Entertrainer.tv): Scriu pe blog din mai 2011. Domeniul l-am cumparat in iarna lui 2010.

Asa cum unii au avut vânzări anterioare, asa si eu am avut experiențe anterioare, mai mult sau mai putin eşece (vorba unui clasic). Experiențe din care am învăț destul de multe. Sorb repede din informație dar rumeg mai greu. Si când rumeg, rumeg! Asa s-a născut Entertrainer TV.

In wordpress, implicit și în blogging, m-a băgat Vlad Iuga, omul cu care ma consultam când am construit primul meu site și care mi-a recomandat sa folosesc aceasta unealta. Asta prin 2009.

Si ca sa nu zici ca sunt sec și-ți răspund prea din scurt, am sa-ți mai spun și ca tot ce mi-am propus prin acest blog e sa ma țin de-o treaba. M-am nisat (Doamne cum suna asta) pe comunicare și social media. M-am licențiat și acreditat ca formator tot pe nișa asta și acum tot ce vreau e sa reușesc sa ma impun prin articole si evenimente specifice. Mas o menos (vorba poetului)!

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Rubricile din blogul tau sunt destul de inovative, ai partea de „Blog”, partea de „Not News”, partea de „Recenzii” si rubrica „Vlog”, poti detalia putin felul in care le-ai gandit?

 Gabriel Gorgan (Entertrainer.tv): Blog e blog. Ar trebui sa scot rubrica aia. Not news sunt articole generate de actualități. Un soi de non stiri. Acolo e #parereamea. Acolo nu mazic sau dau cu pietre. La recenzii recomand filme, cărți sau absurdități care nici macar non stiri nu-s. Rubrica vlog e una absolut speciala. Am achiziționat un domeniu .tv pentru c-am vrut sa fac vloguri. Si am si facut. Am vrut sa incep o emisiune.

Si am făcut un intro, un test, și iar m-am lăsat Si nu spun ca m-am lasat pur si simplu, m-am cam lăsat de delăsarea altora. De trasu’ de timp si datu’ cu presupusu’. Singur îmi mai pierea cheful, în echipa mi se mai tăia elanul, fheng shuiul. Dar sunt mândru de câteva dintre ele. Asta-i un exemplu:


Oricum, de rubrica aia ma reapuc. Curând, sper!

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Care sunt primele trei lucruri de care tii cont atunci cand scrii un articol?

 Gabriel Gorgan (Entertrainer.tv):  Nu exista asa ceva! Imi vine sa scriu, scriu! Imi place un subiect, scriu! Ma inspira ceva, scriu! Vad ceva interesant (urăsc cuvântul asta dar nah), scriu! N-am inspirație, nu scriu! Nimic interesant, nu scriu! Daca starea de spirit nu-mi dictează, nici articolul nu va avea cititori și asta mi-am dovedit-o științific.

Si fac recomandarea asta tuturor proprietarilor de bloguri, pentru ca pana la titlul de blogger mai e mult, sa scrie despre inspirați si convinși!

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): In ceea ce privește contentul articolelor, cum iti alegi subiectele si cat timp iti ia documentarea?

 Gabriel Gorgan (Entertrainer.tv): Intrebarea asta imi tare place! “cat timp iti ia documentarea” este partea care-mi tare place. Bravos!
Iți spun sincer ca sunt articole pentru care ma documentez si cate doua trei zile și după alea doua trei zile, o iau de la capat. Fie n-am gasit ce trebuie, fie nu pușcă informațiile când sunt puse cap la cap. In orice caz, documentarea-I tare musai, si tare lipsește  Si într-o lume digitala atât de complexa, trei surse nu ajung. N-au cum! In plus, mediul din care provine sursa e foarte important.Cu toții trăim paralel trei vieti, una oficiala, una digitala și una organiza, umana si intima. Câteva surse din fiecare mediu, si poate ca reușești sa spui ca ești documentat. Oricum, la cum se mișca lucrurile in balta noastra, ce era potabil/veridic ieri, astăzi e noroi.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia):  Care a fost cel mai de succes articol al tau, cat ti-a luat sa-l scrii si cum ii explici succesul?

 Gabriel Gorgan (Entertrainer.tv): As putea sa-ti spun ca ma mândresc cu mai multe articole citite de lume multa dar am sat rec direct la subiect: Cel mai citit articolhttp://entertrainer.tv/2013/08/trei-lucruri-pe-care-nu-au-voie-sa-le-faca-controlorii-companiilor-de-transport-public/. Se bucura de peste 8000 de interacțiuni facebook, 29 tweet-uri, 15 G+-uri, aproape 3000 de comentarii. Am mai moderat câteva. L-am scris in 7 august si a devenit viral in 19 septembrie. Este citit si in ziua de azi de vreo 500 de oameni/ zi si a stras vreo 50000 de unici (vorba specialistilor).

Doar in 20 septembrie a avut peste 22000 de accesari. Am publicat si un print screen cu treaficu-mi pe facebook (aici: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10151719261459107&set=pb.783739106.-2207520000.1380128317.&type=3&theater), sa moara dusmanii de ciuda. ;) O frământare de mai bine de-o zi m-a împins sa-l scriu. M-am documentat nițel.

Cat despre succesul articolului, cred ca multe lume si-a regăsit mania in el, s-a bucurat de informative și l-a dat mai departe. In aceeași măsura, succesul acestui articol sta si in cei care m-au contrat, hulit, înjurat si blestemat pentru ei. Au contribuit si ei. Daca ai vreodată doua ore libere, citește comentariile. E o nebunie!

Oricum, pentru un blog care nu are inca doi ani de existent, ma bucur de vizitatori multi și faini. Si asta ma bucura. Sper ca pana face blogul 2 ani, in primavera adica, sa am si mai multe de spus, mai multa influenta in online si sa reusesc sa ma impun și ca trainer. Si ca vlogger. Musai!

Aaaa, da! Si de la articolul asta au pornit mai multe ziare campanii de informare (ex:https://www.libertatea.ro/detalii/articol/drepturi-calator-prins-fara-bilet-ratb-464700.html) si randurile mele au fost preluate de destule (asa am vrut) bloguri. #numazic