Ce-i cu content writer-ul?

O problemă pe care mi-o tot pun de când am intrat în breaslă se leagă de măsura în care content writing-ul te face și writer. Mă întreb — e content writer-ul îndreptățit să se declare scriitor?

Și atunci, mă intreb și în ce fel ar trebui privite textele de content: e oare de ajuns să presupui că orice om cu performanță lingvistică bună și niscaiva simț negustoresc poate să facă treabă bună fără prea mare bătaie de cap? Sau tre’ să luăm textele ca pe niște reușite personale scriitoricești ?

Cică perspectiva ne modelează realitatea. Să zicem că ține de nivelul de implicare și de viziune. Dacă reduci scrierea la un set de pași pe care îi știi ca pe poezie, dacă înțelegi totul printr-un filtru funcționalist și atât, atunci nu știu cât loc rămâne să mai vezi scrisul ca pe o practică constructivă pentru sine. Și să nu cădem în prapastia idealistă – nu spun că să fii autor de content înseamnă să fii autor literar. Content writing-ul este, fără dar și poate, un scris condiționat, operaționalizat și axat pe obiective. Însă mă întreb: n-ar trebui să fie nota personală și creativitatea obiective la care să ne raportăm mereu?

Ce apare în editorul de text nu iese din burtă, ăsta e un lucru cert. Ce apare acolo e, într-o formă sau alta, expresia directă a unui sine. Tocmai de asta, elementul de noutate nu ar trebuie să fie o condiție opțională, de “azi am chef să scriu ceva mișto. Ci una necesară.

Vorba aia: dacă nu ai nimic de spus, mai bine taci.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.