Accesul la conținut rămâne în continuare cea mai mare transformare digitală

În câteva secunde oricine poate ajunge la informația (contentul / conținutul) dorită. Fie că omul este pe stradă, fie că stă la un birou, de vreo 2 decenii accesul la informație care prezintă cunoaștere a cunoscut o revoluție uimitoare, genul de revoluție la care în trecut oamenii nici nu visau.

Iar accesul la cunoaștere este cel puțin un mare ideal.

Să luăm idealul educației, care își propune să împroprietărească utilizatorii săi cu cunoaștere și cunoștințe. Conținutul / contentul din cărți este disecat în procesul de învățământ până la un anumit nivel, iar
„ievaluarea” utilizatorilor sistemului de învățământ, de cele mai multe ori, se face în baza criteriului de deținător sau nu al cunoașterii, al informației, al conținutului.

Din acest punct de vedere, accesul la informație este o transformare digitală imensă, care nu e adoptată pe deplin în societate.

Informația dublată de inteligență artificială și programatic

Ce e nou sub soare, de când cu internetul și digitalul, e faptul că textele au căpătat proprietăți fantastice. Internetul și digitalul nu au venit ca și cum ar veni un nou suport, ca de hârtie, pe care să fie așternute texte și elemente grafice, ci au venit în joc cu proprietăți absolut noi – și aici voi numi doar viteza cu care, dacă ne imaginăm puțin, putem „răsfoi” o carte.

Programaticul a transformat literatura făcând-o dinamică. Ca să exemplific puțin, într-o pagină de net ai un spațiu în care introduci un text, iar când apeși un buton, dinamic / programatic, o pagină este ca și scrisă pentru tine și pentru curiozitatea pe care o ai cu privire la un anumit subiect.

Conținutul / contentul la baza căruia stă programaticul și inteligența artificială aduce cu el tot cea mai mare transformare digitală, care este cea a accesului la cunoaștere. Fie că vorbim de un sistem ERP care prezintă cunoaștere din uzina în care e implementat, fie că vorbim de un sistem analytics, care prezintă analize statistice sau de oricare altă natură, putem numi acest lucru tot acces la cunoaștere – adică acces la un conținut / content.

Omul deținător al cunoașterii

Istoria și filozofia au enunțat tot felul de tipologii și idealuri în jurul acestui concept al omului atoatecunoscător. E un adevărat război al trecutului cu privire la obținerea cunoașterii. Starea de fapt a zilelor noastre prezintă puțin din felul în care omul va fi prezent în viitor: cu acces la secundă la cunoaștere. Iar prin asta viitorul prezintă ca și atins idealul atingerii cunoașterii, atingerii înțelepciunii prin cunoaștere. Iar asta strict prin acces rapid la cunoaștere.

D-aia cea mai mare transformare digitală rămâne accesul la cunoaștere – content / conținut. Că prin asta se deschid noi perspective este o altă poveste – care se poate dovedi una frumoasă.

PS – eu cred că este frustrant că până în momentul de față nu a fost creată o bibliotecă imensă care să conțină măcar o parte din toate cărțile scrise vreodată. Că ele sunt publicate pe ici și colo pe net e o altă poveste.

Paginile de internet la un sfert de secol de existență

Milioane de voci, sute de mii de păreri, sute de cauze, zeci de militanți. Proaspăta Eră a Informației a venit buluc și a luat pe nepusă masă clasa politică, leadershipul politic, oamenii de științe sociale și pe mai toți cei ce se ocupau cu direcția și configurația opiniei publice.

Pe formatorii de opinie Era Informației i-a lăsat lați.

 Acum toți manipulează…

Expert în arte ale comunicării, expert în contabilitate, meșter mare în eu mai știu ce meserie, toți venim în Marele Internet să prezentăm calea cea dreaptă sau, de cele mai multe ori, calea către interesul personal propriu, mascată în sfaturi numai bune de șters pe jos cu ele.

Om tânăr, frumos, cu studii, „millennial” cum este poreclit, se crede tot, grămadă, un influențator social, trăiește cu impresia importanței sale în ecosistemul societății.

Toate grație Erei Informației căreia ar trebui să-i pupăm mână încă de pe acum. Asta ca în viitor să ne aduc și alte delicii.

Însă toți suntem manipulați…

Cu toate că posibilitățile chiar sunt nelimitate, managementul industriașilor de prin media, de prin comunicare, de prin business sau politică au intrat cu buldozerul în plină campanie de influențare a maselor, în plin efort de a ocupa Canalul Unu TV, singurul, când în realitate nu prea există canale.

Așa se face că era care ar trebui să ne aducă adevărul în dinți zi lumină, vine furtunoasă ca un viscol rece al minciunilor frumos parfumate, dar de la o poștă mirosind a interes personal, a jocuri de culise, a vândut sau cumpărat ceva.

Internetul înghite tot

Oricâte idei am avea, oricâte proiecte, oricâte fotografii și clipuri video am turna, internetul le înghite pe toate, cu tot cu noi. Totul devine conținut, iar infrastructura internetului este capabilă să îngroape, să înghită tot acest val imens de conținut.

Stăteam mai devreme și mă gândeam, la o una alta, cam cât la sută din conținutul publicat pe internet este accesat la un moment dat. Adică, dacă facem ca-n fotbal, să ținem om la om, om la pagină de internet, îmi dau seama că raportul este uimitor. Cel puțin raportul născut din estimarea mea.

Om la om, om la pagină

Suntem 7 miliarde. Sunt 1 miliard de site-uri. Fiecare site cu cel puțin 1000 de pagini (Wikipedia are vreo 5 milioane de pagini, să ne gândim că există cărți publicate online ce sunt luate în calcul drept pagini fiecare), 1000 de miliarde la 7 miliarde de oameni.

Deci, un om tre să fie pe fază pe 1000 de pagini ca să ținem sub control imensa cantitate de conținut de pe internet.

Unele estimări merg către 4, și ceva bilioane (o mie de miliarde) de pagini publicate. Iar pe undeva pe aici eu deja pierd șirul cifrelor, nefiind obișnuit cu cifre mari.

Morala conținutului este că la 25 de ani de internet, deja chiar mi se pare că internetul s-a maturizat. Are un an sau ceva de genul ăsta. Și hop-ul ăsta s-a făcut rapid. Sunt printre norocoșii ce au prins conexiuni dial-up și timpi de așteptare incredibili pentru conexiunile la internet din ziua de azi.

În 25 de ani a zburat de la conexiune minimalistă, site-uri statice, lipsa accesului, la performanțele de azi.

Și este doar începutul.

Deja înghite tot.

Mediawrite devine agenția de conținut trăsnet

5 ani și fix o săptămână de la înființarea acestui SRL. E timpul să întoarcem foaia. Cu proiecte precum reforma industriilor creative, The Romanian Paper, UNO și WWT nu putem să mai afirmăm, cum afirmam înainte, în statementul: The Web Content-Media Agency.

Mediawrite nu mai e agenția de conținut și media de pe internet.

Poate mai mult.

  1. Front page
  2. Despre
  3. Proiecte

 

În pragul cele mai mari revoluții din istoria umanității…

Toată lumea vrea doar o măslină în gură. Toată lumea vrea o marmotă. În gură. Businessul vrea de la internet și digital fani, click-uri și vizitatori ai site-ului. Vedetele toate vor popularitate. Marketerii vor instrumente de manipulare. Media vrea să muște și ea o măslină.

Internetul și digitalul se prezintă ca cea mai importantă revoluție din istoria umanității, una ce va zgudui mapamondul, pe toate palierele sociale, în profunzime, iar biznisul zilelor noastre are optica chioară asupra acestei revoluții aidoma unor comercianți orientali primitivi.

Politicienii vor piață…

Închinăciunea idioată a politicienilor (de oriunde din lume) în fața principiului mâinilor mistice ce lucrează în background, prin interesul fiecărui individ, îi face pe ei, pe politicieni, să tragă sfori către susținerea și dezvoltarea tuturor căcaturilor antreprenoriale din jurul internetului și al digitalului.

Ceea ce le scapă este adevărata revoluție adusă de internet și digital (inteligență artificială).

Biznis manii vor și ei mediu propice de biznis digital / online

Copiind tradiționala idioțenie a SUA (Staul Criminal Internațional), aia a capitalismului, biznis manii corporatiști vor, înainte de toate, respectarea dreptului de autor. Vor drept asupra copiei. Vor să poată face parale gârlă la nivel internațional prin online și digital. Să nu cumva să existe granițe pe zona asta că e grav. Ce mai: toți visează la o mașinărie digitală de făcut parale la nivel internațional. Visează toți la Acel script care să-i umple de bani.

Ce scapă tuturor

Faptul că posibilitățile și capacitățile internetului și digitalului (inteligență artificială) depășesc cu mult cam tot ceea ce înseamnă societate în configurația ei democratică, – capitalistă, de drept și legal, de educație și cultură.

Dar, slavă Domnului, bine că suntem securizați de scut anti-rachetă, bine că avem arsenal nuclear și parteneriate strategice de securitate regională și pararegională, să nu cumva să vină amenințarea iminentă din cer și să nu avem acolo pregătite niște miliarde de cheltuit în industria de apărare.

Toate astea în timp ce, poate, cel mai mare vis al umanității, acela al unei biblioteci universale a cunoașterii, disponibilă tuturor, fără eforturi prea mari (că, deh, costă…) a eșuat lamentabil în mentalitatea de căcat a scenei publice internaționale de factură politică, economică, socială și culturală.

Contentul a devenit marketing, iar marketingul a devenit manipulare…

 

5 ani de Mediawrite. Lansarea unui hotspot dedicat antreprenorilor și oamenilor din marketing

Comunicarea de marketing și business intră într-o nouă eră. Cea a digitalului / online-ului, a informației, a transparenței și a mișcărilor reale în relația cu partenerii (generic numiți clienți).

Din ultimii 5 ani / 60+ de contracte / 75,000+ EURO bugete, în domeniul dezvoltării de content necesar marketingului online / digital al companiilor / brandurilor românești, Mediawrite a învățat un lucru extrem de simplu:

Ca business/brand, nu poți face comunicare online/digitală dacă nu ai comunicare internă.

Ce oferă platforma?

  1. Un mediu online modern de comunicare internă cu echipa de marketing și comunicare;
  2. Un canal pe care se pot face pași mari în marketingul digital;
  3. Suportul necesar dezvoltării de conținut (text/grafic/video) și suport pentru efortul de content marketing online / digital.

Acces aici.

Inspirația pentru lansarea acestei platforme vine din industria internațională de IT, acolo unde ultimele noutăți (și cele mai moderne soluții  de colaborare și muncă în echipă) sunt adoptate foarte rapid. Slack, Mattermost,  Asana, HipChat, Podio  sunt câteva nume familiare în industrie, dar relativ necunoscute în afara ei.

Platforma Mediawrite = comunicare internă (cheia către content marketing)

Tiparele/tehnicile publicitare, de relații publice și imagine, folosite în comunicarea brandurilor și a companiilor în online și digital, se învață în școli, se dezvoltă în industrie, sunt utilizate și reutilizate. Studiile RoWords din 2015 scot în evidență tiparele de comunicare ale companiilor românești în mediul online.

Tiparele sunt cele ce-l fac pe un om să își piardă interesul pentru o achiziție, ele scad rata de conversie, pentru că el nu întâlnește nimic nou… Cu toate că el nu caută ceva nou, neapărat.  Soluția pentru ieșirea din „criza tiparelor de comunicare”, în digital, reprezintă schimbul de idei în cadrul echipei.

Asta este ceea ce oferă platforma prin care agenția Mediawrite își va oferi serviciile începând cu 2016.

Pentru antreprenorii sau managerii de marketing interesați de această soluție:

 

Doar 10 % din traficul internetului este generat de companiile de media

Gândește-te la Facebook (conținutul comunicării între utilizatori), Google (găsirea conținutului utilizatorilor internetului), Youtube (conținutul video al utilizatorilor), Baidu (găsirea conținutului utilizatorilor internetului). Veniturile generate sunt fabuloase. Iar abordarea lor este simplă: să pui mâna pe conținut.

 

  1. Youtube – numele este mai mult decât orientat către utilizator: tubul utilizatorului sau postul său tv

  2. Blogging – jurnalul utilizatorului, site-ul sau, spațiul său sau felia sa din internet;

  3. Facebook – fața utilizatorului în internet, pagina sa de prezentare, profilul său, fotografia sa, a utilizatorului;

  4. Site-uri – 968,882,453 la număr conform unor date la zi. Asta înseamnă că fiecare site primește 3 utilizatori de internet – dacă ne referim la numărul de utilizatori ai internetului;

  5. Google și Baidu – conținutul utilizatorilor internetului, fie că sunt companii, fie că sunt utilizatori.

 

Iar cele mai mari site-uri din lume sunt agregatoarele de conținut. Hub-urile de întâlnire al conținutului utilizatorilor sau al site-urilor. Să crezi în această configurație că publisherii sau media producerii reprezintă în ziua de astăzi actori principali ai spațiului digital este o greșeală. Și știu că ți-e greu să crezi una ca asta.

Cam asta este configurația internetului

Dacă sunt 3 useri pentru fiecare site din lume, dacă cele mai vizitate site-uri din lume sunt cele ale utilizatorilor, înseamnă că internetul a devenit ceea ce se intuia acum mai mulți ani. Iar media businessurile în internet au o adevărată problemă de abordare, strategie și business. Iar asta, zic eu, s-a întâmplat în contextul în care toate organizațiile au acționat pe un model asemănător celui din marketing: consumatorul/utilizatorul first, necesitățile sale prima dată.

User first, necesitatea utilizatorului

Și de aici începe o poveste interesantă: utilizatorul/omul/consumatorul este interesat de propria persoană (vezi fenomenul selfie, vezi conceptul de profil personal, vezi conceptul de blog personal). Cine își poate aduce aminte de hi5, poate spune clar că ceea ce se întâmpla acolo s-a generealizat la nivelul întregului internet, s-a cizelat/moderat, cu sensul că pe hi5 erau niște adolescenți și adolescente, dar în Facebook și pe bloguri, în zilele noastre, sunt jurnaliști, VIP-uri, manageri sau simpli utilizatori.

90% din traficul internetului este generat prin conținut despre „cât de multilateral dezvoltate” sunt brandurile de user/brand/organizație.

Despre cât de faină este fotografia din profilul meu, despre ce viață interesantă are un utilizator, prin prisma conținutului postat în social media, despre cât de frumos este utilizatorul atunci când s-a filmat și a publicat clipul pe Youtube. Iar dacă vorbim de cele 900 mil. de site-uri putem să afirmăm că și ele au cam același conținut, fiind site-uri de organizații sau companii, site-uri despre cât de interesanți și extraordinari sunt oamenii din organizație sau cât de valoros este brandul organizației. Este o exagerare?

S-ar putea să fie, dar la bază stă user centric, stă user first, stă dezvoltarea internetului / a mediului digital către utilizator. Iar Google, Facebook, Youtube, dar și alții, știu foarte bine să exploateze aceste spații de online media formate de acest conținut selfie.

Monetizarea conținutului – mega dilema managerilor din media digitală

Cum poate fi monetizat acest conținut de tip selfie, look at me  o știu foarte bine cele mai populare site-uri din lume. Google AdWords, Facebook Ads sunt instrumente cu care poți, ca brand, om sau companie, urca în vârful isbergului acestui conținut, iar astfel, tot ca brand, tot ca organizație sau utilizator, te poți bucura de acces la masele internetului.  Și de aici începe o nouă discuție despre conținut și calitatea lui.

Conținut între „cât de” și „cum”.

User sau brand, organizație sau produs, judecat prin prisma conținutului poți face 2 lucruri. Fie să vorbești despre cât de extraordinar ești, ca brand, produs, organizație sau utilizator, fie să vorbești despre cum ești. Se subânțelege aici și că vinzi ceva. Dar există și o a treia categorie de conținut. Iar ea se numește media și publishing.

Însă, cum am explicat, în 2015 media nu reușește să mai obțină decât 10% din traficul internetului. Și să nu facem greșeala să punem conținutul artiștilor – muzicieni – în categoria media. Și-mi zic că este o configurație extraordinară din punctul de vedere al conținutului. Transparentizarea societății prin informatizare și conținut mi se pare una dintre marile reușite ale istoriei omenirii.

Despre cum ar putea să iasă industria de media din această dilemă voi scrie altă dată. Te poți abona aici.

Contentpedia cu un nou design

În 3 ani, Contentpedia a avut 3 layouturi. Puternica platformă WordPress permite mult spațiu de lucru și de experimentare. Este, totuși, cea ma puternică platformă de publishing din lume. Analizam ieri secțiunea showcase a WordPress.org iar exemplele date de ei, la nivel internațional, sunt de-a dreptul uimitoare.

Schimbare format

Contentpedia a schimbat designul din dorința de a schimba și formatul de conținut. Formatul scris este pentru cei care lucrează în domeniu și care găsesc fiecare informație interesantă. Formatul diferit, pe care îl vom încerca la Contentpedia în următoarea perioadă, vine să capteze atenția din partea unei audiențe nespecializate în domeniu.

Dar substanța va fi aceeași. Noi am folosit tema premium Flexiform. Este un state-of-the-art theme. Din motive pe care nu le voi menționa. Folosim tema și pe site-ul Mediawrite și dorim să o folosim și pe site-ul cu care prezentăm servicii de writing dar și pe cel de video. Mai aducem pe ici și colo diferite schimbări, dar putem spune că ăsta este final.

CMS optim

Să găsești o formă optimă de publishing, fie că este blog sau site, sau microsite, dar și să te obișnuiești cu formatul este o  mare chestie. Să stăpânești toate instrumentele unei soluții CMS este, cred, una dintre cele mai importante lucruri în momentul de față. Îți permite să comunici, prin content, evident, de 1000 de ori mai rapid decât ceilalți.

Iar asta este, din punct de vedere marketing, un lucru extrem de important. Să nu te blochezi în tehnologie și modalități de comunicare precum CMS, interfață, structură, etc. E o chestie despre care vroiam să scriu, ca recomandare primordială pentru marketingul online al unei companii.

Este greu să mergi în stil minimalist

Aduceți-vă aminte de primele site-uri și de marile dileme născute din teme precum: toate paginile site-ului sau toate secțiunile trebuiau expuse în meniu, ideal expandabil. Că în meniul orizontal sau vertical trebuiau expuse toate secțiunile sau toate paginile site-ului, plecând de la premiza că userii, vizitatorii vor să citească tot site-ul sau că este interesat de tot conținutul și nu are cum să îl acceseze.

Asta ar fi o primă cauză ce împinge mulți designeri să inghesuiască spațiul aferent conținutului unui site.

A doua este legată de over commercial approach, în traducere că mulți owneri de site-uri vor să vândă prin site, vor să comunice fix ceea ce vor ei – suntem mari, suntem tari, etc. Dar această tentație și ispită împinge mereu către excese de conținut și devine o agresiune la adresa spațiului alb al unei pagini.

 

Nu te costă să pui pe mai multe pagini din site.

Acum mai mulți ani m-am pregătit intens pe zona de creare a prezentărilor .ppt. Din toată acea perioadă am rămas cu o singură idee căreia încă îi dau credit: mai exact, că atunci când prezinți ceva, poți cu cost 0 să mai creezi o pagină/slide – nu te costă nimic.

Nu știu dacă de la această idee am plecat când am construit propria mea idee pe această problemă: userul urmărește o singură idee atunci când se află pe o pagină. Deci este important să faci și tu asta, ca om de content.

Paginile digitale nu costă. Și-atunci, de ce trebuie pus tot contentul pe cât mai puține?

Asta este, cumva, o a doua cauză a over încărcării site-urilor. Și aici de vină este modelul prin care este comercializat/vândut serviciul de dezvoltare conținut pentru site-uri. Se evaluează prin prisma rândurilor și a paginilor multe.

Autorii se simt presați de acestă greutate, a spațiilor libere din pagină. Ea demonstrează că nu au livrat.

Clientul, la rândul său, sau cel puțin clienții de digital care nu sunt chiar pe trendul internațional în zona de design, adică pe direcția de simplificare și minimizare, vede în lipsa rândurilor de conținut o țeapă primită de la furnizor.

Concluzii

Intuiția îmi spune că viitorul din punctul de vedere display-urilor de conținut, fie că sunt pentru small sau big screens (device, mobile, desktop, etc), va merge și mai mult către minimizare. Odată cu asta cred c-o să vină și o nouă eră a contentului, una a conținutului smart. Un soi de web 3.0. Oricum, e o altă discuție asupra căreia voi reveni aici.

Sunt 3 cauze:

  1. Panică – userii nu pot ajunge la secțiunea x sau contentul y;
  2. Panică – userii nu vor cumpăra dacă nu au chiar în fața ochilor secțiunea vânzări;
  3. Panică – spațiile albe din display demonstrează clar că nu s-a lucrat, că furnizorul nu a dezvoltat conținut..

Toată lumea vorbește despre faptul că ultimele trenduri în design sunt pe minimalist, vizual și altele asemeni. Eu zic că este, în realitate, o revenire la elementele peste care dezvoltarea internetului a sărit foarte repede, din emoția marii descoperiri care este internetul și mediul digital, disponibil tuturor, ca mediu principal de conținut.

Ce rămâne după un content de calitate?

Dorința de cunoaștere este caracteristică naturii umane. Dacă în trecut oamenii aveau ca reper informațional cărțile și presa tipărită, odată cu apariția și dezvoltarea internetului, acesta a devenit principala sursă de informare pentru cei mai mulți dintre noi.

Internetul, în sine, este un mediu permisibil, ușor de utilizat, care pune la dispoziție numeroase platforme prin care putem transmite ceva. Însă tocmai acestă facilitate de expunere a informației nu garantează și calitatea ei… de aici, mult content slab calitativ. Oricine poate deveni creator de conținut, iar pe măsură ce înaintăm în acest domeniu, stabilirea trăsăturilor unui content de calitate este esențială.

Ce ar trebui să aibă un content bun

  • Informații relevante: chiar dacă o anumită temă a fost abordată de mai mulți creatori de conținut este foarte important ca ea să aducă ceva nou, repetarea acelorași idei plictisește.
  • Timp alocat pentru research: un cititor experimentat simte atunci când un conținut este construit fără baze solide și fără documentare; cumva autorul transmite și nesiguranța lui asupra veridicității informațiilor.
  • Obiectivitate: Modul în care este transmis mesajul este foarte important. Cu cât acesta e mai subiectiv, cu atât informația se trasformă mai mult într-o experiență personală. Să lăsăm deci subiectivitatea pentru literatură și blogging.
  • Expunere logică, structurată: pentru ca informația să fie receptată ușor, ideile trebuie să se îmbine și să curgă unele într-altele. Un conținut fără structură este un conținut rupt. De asemenea, el trebuie să fie lipsit de digresiuni irelevante cu tema.

Trăsăturile de mai sus sunt bineînțeles însoțite de corectitudine. Oricât de bine intenționat ar fi creatorul de conținut, informațiile oferite de el nu pot fi luate în serios dacă încalcă normele gramaticale și ortografice de bun simț (aici nu mă refer și la typos).

Cred că cel mai important pentru un content de calitate este să aducă un plus de cunoștințe cititorului, adică acesta să rămână cu ceva ( o informație utilă) după orice tip de lectură, fie ea informativă sau de delectare, și nu doar cu senzația că și-a irosit timp citind ceva degeaba.

După multe țepe de lectură online luate de-a lungul timpului, un content slab are și el meritul lui. Și după el rămâi cu o experiență utilă. Te învață să fii selectiv cu tipul de content cu care intri în contact și să recunoști rapid calitatea unui text. Vorba aia „ cine s-a fript o dată cu ciorbă, suflă și-n iaurt ”.

Nu orice content este marketing, cum nici orice ad nu este content

Există delimitări clare. Advertizerul, nou sosit în digital, a preluat content în vocabularul lui pentru a se referi la minciunile lui frumoase. Marketerul, ia termenul de content din utilitate. Contenterul, omul de creație din content, digital sau nu, vorbește de content când se referă la produsul său (brut – ca o glumă…).

Userul are și el propriul lui sistem…

  • Minciuni
  • Gogoși
  • Vrăjeli
  • Chestii funny
  • Informație – pe care în general nu se poate baza din cauza neglijenței industriei de marketing și comunicare, concentrată pe producția de minciuni ambalate frumos

Și-așa, din mixul ăsta de optici cu privire la content, ne putem întoarce în istorie să aflăm răspunsul la întrebări cheie: Ce a fost mai întâi? Media sau publicitatea?

Răspunsul va fi tras fie înspre publicitate, fie înspre media. Cert este că nici-o variantă nu este corectă pentru că nu se pune întrebarea corectă. Întrebarea corectă este simplă.

Mai există în digital roluri?

Mai există agenții de ATL, BTL, agenții de media, de „monitorizare presă”, mai există intermediari între branduri și audiențe? Răspunsul este nu.

Digitalul, noul ecosistem de comunicare, nu mai permite terțe părți între brand și consumator.

Omul de digital a devenit regele absolut al acestui deceniu, în marketingul companiilor, el reprezintă în anii ăștia omul cheie din business. Iar ca o glumă, sincer mă mir că nu văd știri cu digital marketeri care s-au sinucis prin prisma stresului.

Poate nu știu directorii ăia mari, dar muuulte dude se dau în zilele noastre. Spre exemplu, zilele trecute, m-am dus fără programare la un salon de … tuns/frizerie. La 10,00 dimineața, frizerițele erau pe cafele și discuții aprinse.

Mi-au închis ușa în nas, cu un pliant de pe care scria să descarc o aplicație cu ajutorul căreia să fac o programare…

C-am fost rejectat ca și client n-ar fi o problemă, dar c-am fost trimis să descarc o aplicație ce listează concurența frizeriei din care am fost dat afară este, parcă, prea de tot.

Și ca să mă întorc la subiect, nu orice content este marketing, cum nici orice ad nu este content, contentul din aplicația aia nu era nici ad, nici content, nici marketing. Era o listă și-o hartă unde puteam să mă duc să mă tund atunci când sunt dat afară din frizerie.

Nu era ATL, BTL, PR sau mai știu eu ce drăcie. Era content. Nu ad, nu marketing.